Prea

frumos

ca

să-ți

faci

griji

Cățăratul a fost întotdeauna pentru mine mai mult decât o simplă activitate fizică. Am fost crescut de părinții mei, care au practicat multă cățărare alpină în trecut, iar poveștile lor despre ascensiunile în munți cu foarte puțin echipament m-au fascinat întotdeauna. În plus, traseele noastre de cățărare au și protecțiile destul de rare, așa că, dacă voiam să mă cațăr în cap de coardă pe traseele din zona noastră, trebuia pur și simplu să învăț să accept distanțele mari dintre protecții și o doză rezonabilă de teamă.

Regatul Unit este o țară specială deoarece, pe lângă numeroasele posibilități de escaladă sportivă și escaladă pe blocuri, oferă o multitudine de trasee de escaladă tradițională. Este o cultură profund înrădăcinată în ADN-ul britanic al escaladei și este foarte interesant să o descoperi. Am fost mereu destul de ezitant să merg să încerc unele dintre traseele mai dificile de escaladă tradițională din Regatul Unit, deoarece acestea par adesea, în mod obiectiv, foarte periculoase. Plasarea protecțiilor este adesea foarte nesigură, iar eu încă mă simt mai degrabă ca un începător când vine vorba de amplasarea protecțiilor și de a avea încredere în ele.

Când prietenul meu, Neil Gresham, a făcut prima ascensiune a traseului Lexicon în 2021, am știut că era un traseu prea spectaculos pentru a fi ratat. Se află într-un peisaj superb din Lake District, sus în munți, îmbinând perfect tehnicile de escaladă tradițională, stăpânirea de sine și condiția fizică necesară pentru escalada sportivă.

Umbra ajunge după-amiaza, așa că puteam să facem drumeția dimineața și să ne bucurăm de soare și să stăm de vorbă la soare, în timp ce eu priveam peretele din lateral. Părea cu siguranță intimidant, dar ziua era prea frumoasă ca să ne facem cu adevărat griji. A fost grozav să petrec ziua cu Neil și Craig Matheson, un alt cățărător local care a deschis numeroase trasee în premieră în Lake District.

Există o frumusețe aparte în simplitatea de a fi înconjurat de cățărători care împărtășesc aceeași pasiune și aceeași viziune asupra vieții și, de fapt, nu contează dacă este prima sau a suta oară când vă întâlniți. Pe măsură ce umbra se apropia, am mers în partea superioară a peretelui, iar Neil a coborât în rapel pe linie pentru a curăța traseul, a pune magneziu și a-mi arăta amplasarea protecțiilor, în timp ce eu eram suspendat la aproximativ 8 metri în dreapta acestuia pentru a avea o perspectivă bună. De asemenea, am folosit videoclipurile disponibile pe telefonul meu pentru a-mi imagina cât mai bine succesiunea mișcărilor.

Neil și Craig se descurcau de minune să-mi distragă atenția și să păstreze o atmosferă relaxată, însă chiar înainte să pornesc mi-am acordat un minut pentru a mă reculege și a fi conștient de ceea ce urma să se întâmple. Mă simțeam relaxat, dar chiar și primii metri au fost puțin surprinzători. Cățărarea nu era prea dificilă, însă era destul de angajată și nu eram deloc sigur că muchiile erau solide. În mare parte, problema era că nu eram obișnuit să mă cațăr pe acest tip de stâncă, dar traseul nu decurgea la fel de perfect pe cât sperasem. Când am ajuns la 15 metri deasupra solului, unde puteam plasa dispozitive de asigurare cu camă, le-am instalat rapid și precis. Pe poliță mi-am lăsat protecția pentru genunchi și m-am relaxat. Ca și cum acesta ar fi fost un alt traseu de escaladă sportivă.

Ce este dificil la Lexicon este că secțiunea cea mai solicitantă este lungă și nu-ți dă nicio clipă de răgaz. Fiecare priză este aparte, iar cunoașterea fiecărei țepușe și a fiecărui cristal este foarte importantă. Pentru că încercam să-l urc din prima și nu exersasem mișcările, am fost luat prin surprindere uneori. Primele 5 mișcări au fost perfecte, dar apoi am început să improvizez, prizele erau puțin diferite de cum mă așteptam și aproape că mi-am pierdut ritmul. Nu oboseam prea tare, dar speram să am o rezervă ceva mai mare. Pe măsură ce urcam tot mai sus, mi-a fost greu să-mi păstrez concentrarea. Apoi am ajuns la ultimele două mișcări dificile.

Am prins mica priză pentru mâna stângă, buzunarul cu două degete pentru mâna dreaptă și ultima mișcare dificilă, o mișcare dinamică spre o fantă. Problema este că nu prea poți face această mișcare controlat, mai ales când ești obosit. Am improvizat, am schimbat o priză pentru picior, apoi am schimbat-o din nou, dar ultima modificare s-a simțit bine. Așa că am încercat pur și simplu, fără să mă gândesc. Am prins fanta, încă fără prea multe emoții, pentru că mai aveam de făcut două mișcări. Să ajung la muchia finală a fost extraordinar, dar, dintr-odată, am început să-mi dau seama ce tocmai se întâmplase. Deși simțeam o bucurie deplină, tremuram puțin. M-am bucurat enorm că nu a trebuit să încerc acea cădere.

Îți mulțumesc, Neil, pentru că ai deschis acest traseu și îți mulțumesc că m-ai asigurat! Să urc Lexicon la vedere înseamnă mult pentru mine, iar faptul că tu ai fost la celălalt capăt al corzii înseamnă și mai mult!